absurdisme

Apele ca vieţile, gândurile ca pietrele

2011-11-17T13:09:00.000-08:00

Ca un baraj mă pun în faţa râului.
Ape vin şi se opresc lovite în curgerea lor,
Le adun în braţele înţepenite în maluri.
Uneori le mai las să se scurgă spre vale
Să adape calul ce-şi cară în spate călăreţul
Care la rândul lui îi aşterne nutreţul
Cumpărat de la ţăranul ce-i stabilise preţul
În funcţie de ape.
Altele, torente primăvăratice, chiar îmi iau pietre de pe frunte
Şi mă acoperă de uit că sunt un zid în calea apelor,
Mă cred un val călărind spre cal,
Mare cât un deal.
Apoi torentele se subţiază, mă trezesc mai pleşuv
Şi constat că nu toate pietrele au rămas.
Din când în când, mai vin oameni şi pietre
Pe care le aşează şi reaşează
Să-mi acopăr goliciunea.
Până când, într-o vară, râul n-a mai venit.
A secat.
Din când în când, mai vin oameni şi pietre
Dispar din mine cu mine cu tot.

Existenţă*

2011-08-07T06:24:00.000-07:00

Mă uit până mă uit.

________________
* Avertizare: uitarea excesivă de sine are consecinţe agravante şi conduce la existenţă.

2011-07-24T13:19:00.000-07:00

Nebunie

2011-05-25T13:52:00.000-07:00

Cu spume de căpşuni la gură
Îi spurc pe unu şi pe doi cu ură.
Cine-i unu?
Cine-i doi?
Nişte bieţi eroi
De la noi
Din şură.

Legendă:

bieţi eroi: concepte
şură: sinonim căpiţă, minte

Lipsuri

2011-05-18T10:41:00.000-07:00

Am o lene de mă doare,
Nici măcar nu ştiu de care.

Două feţe pe-o monedă
Oglindeau spre o bipedă.
Cum graţioasa creatură
Sta mereu cu vorba-n gură,
N-apucase să constate
De e om sau e-n etate.

Revenind la lenea noastră,
Stau ca garofiţa-n glastră.
Am o lene sau am un rol?

Stop is Play

2011-05-17T11:13:00.000-07:00

Pentru a opri ceva trebuie să porneşti ceva.
Trebuie să faci ceva pentru a nu face nimic.

Credeaţi că scăpaţi, mişeilor?

2011-04-28T12:25:00.000-07:00

Sunt cel ce face şi cel ce e.
Suntem doi înlănţuiţi
Şi când îl folosesc pe unul
Mă întrerupe celălalt.

Averi

2011-04-13T12:11:00.000-07:00

Mi-ar fi plăcut să am un punct de referinţă
Atunci când am ordonat:
- Să intre apa!
Paharul e dispărut şi apă nu e.
Mâine e joi. Mâine nu există.

Omul nostru, Serghei

2011-04-10T10:39:00.000-07:00

Serghei avea un talent. Un talent ascuns, am putea să spunem, şi încă unul foarte special: Serghei putea să-ţi curme suferinţa. Şi când zic Serghei poate să-ţi curme suferinţa nu mă gândesc în litera legii, ci, aşa, mai degrabă în spiritul ei: Serghei te putea scăpa de suferinţă. Altfel spus, omul nostru, Serghei, dacă mergea pe stradă şi întâlnea un om împovărat putea literalmente să îi absorbă suferinţa şi în urma ei să lase o binecuvântată serenitate. Da, omul nostru, Serghei, putea să facă asta pentru tine, însă trebuia să fii un om bun şi onest, adică să meriţi. Acum, vedeţi dumneavoastră, noi am putea să punem la îndoială motivele şi raţionamentului domnului Serghei, însă, spre nefericirea noastră, domnul Serghei este o persoană profund privată şi, din raţiuni necunoscute, şi profund necunoscută. Aşadar mai puţine despre raţiunile omului nostru, Serghei, şi mai mult despre faptele sale. Vă veţi putea întreba, din nou, dar cum poate domnul Serghei să înfăptuiască aceste fapte, cum ar veni. Ei bine, domnul Serghei nici el nu ştia prea bine cum se făcea că de fiecare dată când întâlnea un suflet împovărat, dar drept, adică, ştii cum? nu drept, să aliniezi gardul după el, aşa, să pară măcar că e drept şi că nu se află în acea situaţie imprevizibilă ca urmare a răutăţii sale, să fie, cum s-ar spune, cel puţin bine intenţionat, chiar dacă nu pe deplin conştient de implicaţiile poziţionării sale într-un anumit context social, lumesc ori spiritual. C-ai ajuns singur acolo, că ai fost, poate, puţin ajutat, pentru Serghei nu conta atâta timp cât nu dădeai dovadă de o oarecare doză de răutate, şi ea, doza, tot la latitudinea lui Serghei. Aşadar, dacă cumva te întâlneai cu Serghei şi, poate, erai într-o pasă proastă şi Serghei era liber, da, liber... nu v-am spus? Ei, Serghei nu părea să poată ducă mai mult de o suferinţă odată, şi asta era sigur, pentru că Serghei era lipsit de suferinţă, el nu avea suferinţa lui proprie, el, poate aşa se născuse, era mereu mulţumit, mereu cu zâmbetul pe buze, mai puţin, desigur, când era ocupat cu suferinţa cuiva. Deci, Serghei putea căra cel puţin o suferinţă o dată şi simultan şi dacă era şi liber, desigur, îţi putea lua toată suferinţa ta internă şi să lase în locul ei o binemeritată linişte şi împăcare. Desigur, această suferinţă era mai bine să fie de natură spirituală, mentală să zicem, decât de alt fel, căci specialitatea lui Serghei era imaterială, precum şi obiectul de preocupare al serviciilor sale. Deci, da, oricine ai fi fost şi ai fi dat peste Serghei, el îţi lua suferinţa, o înmagazina în el, ca întro baterie, şi o ducea cu el. Ei, dacă Serghei nu putea scăpa de suferinţa înmagazinată, ne putem imagina că nu ar fi fost prea eficient, şi da, Serghei avea el o metoda care mergea de fiecare dată: era îndeajuns să se întâlnească prin drumurile sale cu o faptă, ori o scenă, poate o poză, poate un film emoţionant, şi, da, omul nostru Serghei vărsa o lacrimă, poate plângea in hohote, alteori doar un suspin era suficient pentru a elibera suferinţa îndelung ori poate scurt ţinută. Şi da, se mai întâmplase ca omul nostru Serghei să nu se emoţioneze preţ de mai multe luni, dar aceste momente erau rare şi rare era întâmplările când omul nostru, Serghei, nu se întâmpla să fie la datorie, mai mereu senin, mai mereu zâmbitor. Mai deunăzi, mi s-a părut că l-am văzut la metrou, în faţa unui tablou imens, cât un perete. În tablou era un imens câmp de flori de floarea-soarelui în floare pe un cer absolut strălucitor, greu de imaginat în acea bortă de pământ, la zece metri sub nivelul străzii, de partea nepotrivită a ierbii. Da, albastrul cerului era incredibil în acel tunel de acces la statia de metrou, şi acolo, în tablou, în faţa florilor o fetiţă blondă, într-o rochie de vară fără mânecuţe, roz cu maci roşii, îşi privea fratele mai mare cum, aplecat lângă tricicleta fetiţei, îi lega şireturile grijuliu să nu o lanseze în prima ei călătorie pe roţi nepregătită. Aşadar, în faţa acestei maiestuoase opere de sensibilitate, mi s-a părut că l-am zărit pe omul nostru, Serghei, deunăzi, blocat cu faţa în lacrimi în faţa acestui tablou al unui tunel de access către staţia de metrou. Desigur, se putea să nu fi fost el, să-l fii confundat, să fie doar un alt om, pe alte trepte, căci, uitasem să vă spun, nici eu nu-l cunosc pe omul nostru, Serghei.

Inefabile întâmplări

2011-04-07T10:04:00.000-07:00

Fix la noi în bătătură se-aşternu o viitură.
- Ce faci, bade? Bine, ape, stau căluţu' să s-adape,
Da' căluţu' nu se-aude, teamă mi-e să nu se ude.
Valu-i val şi apa mare, şade calul în picioare,
Dar nechează a disperare:
- Valu-i val şi apa mare, n-am nimic pe sub picioare.
- Calule, căluţule, murgule, drăguţule,
Ce-i la noi în bătătură poate-o fi vreo viitură,
Dacă-apucă să te ude, tu să faci precum se-aude:
Râu-i râu şi marea-i mare, cine-noată stă-n picioare,
Iar picioare cine n-are, va pluti cu fix ce are.

Reîncarnare

2011-03-25T15:35:00.001-07:00

Nu da, mă, cu biciu-n tata,
Că şi el a fost copil odată.

Ce gust are fericirea?

2011-03-06T13:20:00.000-08:00

Ce gust are cafeaua ce creşte în cană?
Ce gust are laptele ce creşte-n nuca de cocos?
Ce gust are gaura din covrig?
Ce lumină mai dă o lumînare stinsă?
Arde flacăra?

Război în ceruri

2010-12-09T13:32:00.000-08:00

Şi te+am omorât în cartea feţelor online,
Ţi+am dat foc la internet,
Am otrăvit torenţii
Ş+am pârlit mănoasele bloguri.

Bitul ţi l+am gâtuit,
Cozonaci din lanuri
Prin ziduri de foc
Am troienit.

La Anu' şi La Mulţi Ani!
Internetu' moare, da' nu se predă.

Despre bariere, adevăr şi moralitate în supa primordială

2010-11-28T11:31:00.000-08:00

M-am oglindit în polonic
Ca găluşca-n supă:
Plutesc ca un zmeu
Împins de vânt din pupă.

Al meu zmeu hăţuri nu are,
Flutur ca drapelu-n soare.

Pentru ciclicitate: suflă-n supă tare, tare.

Câştigătorul primeşte o bere...

2010-11-21T09:53:00.000-08:00

Şi-n acea zi fatidică de molcomă duminică, siesta domoală fu spintecată de strigătul ţintuitor al lui Ghenadie Shustovici. Deşi oamenii au înţepenit auzind un asemenea urlet groaznic, de neînchipuit, răvăşitor şi sumbru, strigătul, căci despre el vorbeam, a mai spintecat în călătoria sa tăioasă prin eterul duminicii şi muţenia lui Ghenadie. Uitasem să vă spun că Ghenadie nu era mut, însă nimeni nu-l auzea vorbind, deşi el, în muţenia lui prefăcută, era un mare vorbitor şi cu greu putea cineva să-i întrerupă şirul vorbelor mereu reînoite şi reţesute în alte fire de poveste. Da, Ghenadie vorbea întruna, însa nimeni nu-l auzea, şi asta nu pentru că lumea era surdă, ori Ghenadie era mut, ci pentru că, efectiv, vorbele sale nu se auzeau, sunetele nu se lăsau purtate de câte un firicel de vânt, era ca şi cum vorba părăsea gâtul uşor secătuit de salivă al lui Ghenadie dar, ori se risipea decum atingea aerul, ori vorbele sale nu aveau greutate, deci nu aveau nici masă, şi, făcând legătura ştiinţifică necesară, în final, nici energie. După faptă, Ghenadie era om destoinic şi gospodar, umbla mereu îngrijit şi nimeni vreodată nu-l văzuse altfel, deci gândul că vorbele sale n-ar avea greutate îl făcura pe Ghenadie, înţepenit de un frison, un lac de sudoare rece, mult mai rece decât fusese fierbinţeala uscată ce-l cuprinse brusc înainte de frison. Înspăimântat de gândul că nimeni nu va auzi din gura sa cât de frumoase erau păşunile şi cât de ameţitor era zâmbetul tinerelor fete din satul său, cât de minunat putea el sa doinească în apusul mănoaselor văi verzi ori cât de blajin putea Ghenadie să iubească cu vorba, Ghenadie strânse în el, adunase cu toate sforţările plămânilor săi voluminoşi, urletul final, ultima încercare de a se face auzit şi înţeles de către semenii săi. Cum aminteam adineaori, strigătul paraliză pentru o clipă lumea, însa cum Ghenadie nu adunase destul suflu încât să şi articuleze şi să formeze o frază, ceva, să fie înţeles, lumea auzi doar acel urlet groaznic, căci nu purta în el semnificaţia vreunui simbol, al unei legi, un cuvânt măcar să fi fost şi poate cineva s-ar fi priceput destul cît să-l asculte. Pentru o fracţiune de secundă, da, lumea s-a uitat preţ de o clipa în gol, însa apoi viaţa şi-a urmat cursul domol, de duminică, şi fiecare a continuat de unde rămăsese cu o secundă înainte, nimic neobişnuit nu se întâmplase. Era duminică şi Ghenadie oricât ar fi strigat nu avea şi nu era, deşi strigătul era năucitor. Între două strigăte ale lui Ghenadie se savurau între ele ultimele ore ale unei duminici leneşe de septembrie însorit şi cald.

Deznădăjduirile maimuţei. O mărturie ştiinţifică

2010-01-26T13:31:00.000-08:00

Mă căznesc cu blana plină de noroi
Să ating cu labele-mi înfometate cerul.
Am şi uitat cât glod am urcat...
Câtă răbdare să mai am?
Eu care-mi scurg clipele şi viaţa
Ca firele din blană prin degetele întotdeauna verzi ale junglei...
Trebuie să merg! străluci acelaşi gând.

În urma ei rămase doar nişte blană
Căci foşnetul s-a stins demult.
Ah, şi cărarea...

De voie, de nevoie

2010-01-19T13:25:00.000-08:00

Marinar de mare mare
Vântu-i fără de hotare.
Tu ai doruri şi fioruri
La cingătoare.

Marinar de apă dulce
Ai veni? Unde te-ai duce?
Noaptea-n barcă se strecoară şi
Te poartă ca pe cruce,
Marinar de apă dulce.

Marinar de viaţă aspră
Ce te-aduce? Ce te mână-n
Noaptea albastră?
- Curentul.

Straturi feat. Layer

2010-01-12T12:11:00.000-08:00

Cât de mic e gândul cel mai mic
Şi cât de mare e muntele cel mai mare pe care îl poate muta?
Răspunsul, prieteni, e suflare de vânt (mulţumim artistului)
Peste deşertul nisip de la mormânt.

Lăsaţi, prieteni, căpăstrul gândului cuminte
Să zburde ca pegasul dincolo de aştrii.
Îndrăzniţi!

Existenţa inexistenţei. Un banc

2010-01-11T10:48:00.000-08:00

De câţi budişti e nevoie să înfileteze un bec?
De doi.
Unul care îl înfiletează şi unul care nu.

De câte ori înfiletează budiştii un bec?
De două ori.
O dată da şi o dată nu.

Amprente

2010-01-10T11:36:00.000-08:00

De pe urma minţii de pe urmă
Nu s-a ales nici o urmă.
S-a găsit, însă, un scaun
Pe care venerabilul dormea.

Merry Xmas, am plecat

2009-12-20T12:56:00.000-08:00

- Auzi, bătrâne, munţii sunt făcuţi din spuma mărilor,
Iar spuma este aspiraţia cea mai înaltă a apei.
- Să mai picur un pic atunci...
Veni răspunsul.

Ţărănisme

2009-10-18T00:16:00.000-07:00

La noi la ţară, pe arătură
Creşte numai prăjitură.
Lanul dulce-n vânt adie,
Cozonacii-s pe câmpie.

Plouă cu frişcă.

Politică

2009-10-06T10:40:00.000-07:00

Costică, să ştii-că
Lumina nu-i mică
Şi lumea e mare...

Ocaua ţi-e mică,
Ne strânge tare
A ta proastă prinsoare,
Palma mă furnică.
Costică, o să mori....

Luna plină de lumină
Se aşterne peste sat.

Rozaliu de toamnă

2009-09-27T08:31:00.000-07:00

Rozmarin şi rozbombon
Îşi mulgeau privirea
De curcubee rozpurcel.

Bineînţeles că diafanele roze fante
Roz cu picăţele ar fi râs,
De nu petalele graţios
În rozariu s-ar fi plâns.

Porcul râmă, rim şi eu

2009-07-13T13:30:00.000-07:00

Mi-am croşetat crocodilul
În poşeta învrăjbită în vrejul
De fasole al harapului alb.
- Da' nu ţi-am zis eu!?

Dup-amiaza la boutique de neuitat

2009-07-12T10:32:00.000-07:00

La după-masa fără nume
Mă adun din lume-n lume
Printre uliţi se apune
Nimeni nu spune.

Despre sentimente, conceptele de bine şi rău şi alte tăişuri - a treia parte

2009-05-27T11:52:00.000-07:00

Sub piatra grea de moară
Grăunţele se prăfuiau.
Palele tăiau în vânt.

Despre sentimente, conceptele de bine şi rău şi alte tăişuri - a doua parte

2009-05-21T11:36:00.000-07:00

Vijelios râul
Printre pietre şi pământ
Calea şi-o urma.
O vâslă îl despica în două.

Despre sentimente, conceptele de bine şi rău şi alte tăişuri - prima parte

2009-05-20T13:48:00.000-07:00

O trestie în vânt
Între apus şi răsărit
Se unduia.
Secera străluci scurt în soare.

Life celebrates Life

2009-05-13T22:21:00.000-07:00

Două vieţi se întâlniră
Pe-o cărare şi uimite
Se priviră
În salut.

Duble realităţi

2009-04-23T11:00:00.000-07:00

Cum ne minte mintea asta:
Leşin şi nu mă vezi cum cad,
Mă vezi acolo şi sunt aici.

...

2009-03-24T15:23:00.000-07:00

N-am timp zilele astea, revin saptamana viitoare.

Între suliţe, întrebare

2009-03-15T23:09:00.000-07:00

- Unde ţi-e inima, Străjerule?
- În cetate, Cuceritorule.
- Şi cu ce vrei să aperi tu, Străjerule, zidurile?

Cand te-ai trezit aveai sânge in palmă

2009-03-03T10:27:00.000-08:00

M-am tăiat dormind pe scări
În treapta cea mai de jos.
Fericirea e sus, mă asteaptă
Să redevin cea mai înaltă treaptă.

Altă primăvară: dus-întors

2009-03-01T11:38:00.000-08:00

Auzi, tu, dragoste, cum sună
Iarba verde pe câmpii
Duminica?

Propunere indecentă

2009-02-24T09:38:00.000-08:00

Miner al sufletului meu
Scormone încet, scormone cu grijă
Să nu picuri sudori
Pe pardoseala strălucindă a copilului din mine.

Caligrafie. Stereotipii?

2009-02-16T12:56:00.000-08:00

Sunt pe val şi valul sub mine
Nechează calul.
În sunet de caval
M-aş sparge de ţărm
Să nu mă mai înalţ
Încălţat cu aripile mele cele bune.

Şi încă una, că-s bine dispus

2009-02-03T14:49:00.000-08:00

Sancho Pânza şi al său Căcăcios Cavaler

Te fluturi cum se flutură
Drapelul alb căcat în vânt
La primul semn de luptă.
Te baţi cu pumnu-n pept dalb
De sudor voiajor:
- Am învins, am înfrânt...

Ţestos, aţos, blănos, brânzos - gentilule fluture

2009-02-03T14:18:00.000-08:00

Un univers de culori
Între două adieri de zefir
A bătăii aripilor tale.
Eşti un înger în miniatura
Frumuseţii tale infinite
Cu întreg zâmbetul într-o zi.

Oarecum. Oare cum?

2009-01-24T15:45:00.000-08:00

La fel te atinge şi cealaltă aripă de fluture?

Blogger.om: Din apă şi pământ

2009-01-23T12:47:00.000-08:00

Tu stai pe metereze observ
Te uiţi de sus la mine.
Râde ciorba-n tine
Ciob de oală spartă.
Şi cazi ca ploaia.

Balada lui Şt. La poarta castelului

2009-01-15T07:16:00.000-08:00

- Tu eşti, Şt?
- Da, mamă. Deschide!
- Nu.
- Bine, lasă că vin altădată.

Eu doar...

2009-01-08T12:19:00.000-08:00

Degeţelele mai vor, mintea nu se împotriveşte.
Cu buzele ne salutăm, în gânduri ne sărutam.
- Common' baby light my fire...

As promised.

2009-01-05T09:42:00.000-08:00

M:
Dezvelirea Primăverii

În marea Moarte, de nu vrei să te-neci,
Fii tu! cu ceilalţi şi vezi c-ai să trăiesti!

V:
Azi eşti mai mult decât ieri
Şi ieri erai bine.
Înflorirea ta e a doua
Înflorire a mea.

PS: Bine ai venit! Cer senin şi vânt din pupă!

Începutul e promiţător

2009-01-03T13:07:00.000-08:00

Sunt un vierme în ţărână
Plin de glod
Caut prin frigider sarmaua strămoşească.
Sunt toţi până la ultimul
Avion de cimpoieri.
Ce e mai rău decât o bere caldă în frigider?
Două.

Găsiţi voi un titlu

2008-12-31T08:08:00.000-08:00

Îmi creşte muşchi în loc de păr
Şi merg mereu spre nord.
În viaţă-i ca la fotbal:
Unii seamănă, alţii culeg.

Jumătăţi de măsură sau de ce 2 x 1 > 2 x 1/2

2008-12-25T14:58:00.000-08:00

(antititlu: Jumătate tu, jumătate eu)

Ai privirea gri şi sufletul alb-negru,
Ţi-e umbra dezbinată şi ecoul pe din două,
Eşti jumătate de fisă în căutarea jumătăţii,
Trăieşti împărţit şi mori tot.

PS: Întreg tu, întreg eu.

Urare

2008-12-24T07:40:00.000-08:00

" Hai, să vă îmburde Dumnezo în Rai! "

Dacă vă întrebaţi unde am ajuns

2008-12-22T05:08:00.000-08:00

Cum le ştie el pe toate, dar n-are timp,
Cum bea el şi fumează, dar n-are nimic!

Unde am ajuns?
Undeva.

Apropos (titlu alternativ Light Beings)

2008-12-20T13:53:00.000-08:00

Am stele la rever
Şi sori întregi la butoniere.
Îmi scapără cărări în cale,
Am ajuns.

Hope - when words aren't simply enough

2008-12-15T12:13:00.000-08:00

http://www.youtube.com/watch?v=Funp7JTWp2A&feature=related

Nu-mi rămâne decât să-mi beculesc din nou calea

2008-12-12T04:42:00.000-08:00

Mi s-au stins luminile în spaţiu
Şi mi-a căzut ultima stea de la rever.

Living dead society

2008-12-07T12:35:00.000-08:00

Aş fi vrut să viu
În ziua cât am fost viu
Să te culeg înmiresmată din vie,
Să te sărut, să gemi: "Sunt vie!"

Despre fluturi şi oameni - bănuiesc că doar partea întâi

2008-12-03T14:17:00.000-08:00

Îmi râcâi cu lingura de lemn
Prin sufletul de ciocolată
Deşi ai putea foarte bine
Să îmi mângăi rănile
Cu aripile tale de fluture.

Aşa cum se aude

2008-11-10T13:19:00.000-08:00

Dezgoliţi în derivă prin marea de oameni,
Plutind singuratici departe de ultimul paradis,
Trecând prin porturi şi prin mereu alte aşternuturi
Prieteni răsfiraţi prin frânturi de viaţă
Vă salut!

Sunshine star ways, sunshine reggae

2008-10-31T14:31:00.000-07:00

Pe vremuri de dinainte apuse
Cutreieram întreg prin solzi deşertul
Pliind tăcutul spaţiu prin regăsitele orizonturi.

Rătăciri de toamnă

2008-10-19T12:55:00.000-07:00

În creierul munţilor,
Prietenii sunt la mine.
Dar eu, eu unde sunt?

- Unde am greşit drumul?
- Nu ştiu.

4 my friend G

2008-10-13T23:20:00.000-07:00

Din ciclul oglindirilor platonice.
O perspectivă umană asupra universului: parte reală plus parte imaginară. Ceea ce este şi ceea ce credem noi că este.

O singură trestie se oglindea senin în lac
Despărţind tăios cerul şi pământul.

Dispariţia soneriilor şi agăţarea de oameni

2008-09-16T14:01:00.000-07:00

Eu nu arunc cu buzduganul
Înainte de trei ori,
Eu zgrabăl cu gheara de iepure
În uşă.

Autoportret banal

2008-09-15T14:03:00.000-07:00

Pe două roate
(Una e mereu de referinţă)
Sunt un pieton comun pe mijlocul de transport în comun
Cu zâmbetul fluturat la ghidon.

That night a forest grew / Magic dragon silent flew

2008-08-19T02:35:00.000-07:00

(versiunea în română: 'nalt e paru', spart e gardu')

La izvorul fericirii
O smântână arteziană
Poarta-nchisă o stropea.
Bat încet să nu se-audă
Cum dragonul schelăia
După gardul plin de cuie.

Aş putea să chem un taxi sau un prieten să mai sun...
Telefonul fără fise zace-nsă mut în drum
Iar feştila pâlpâită dă să nască numai scrum.

Ce ghinion, ce noapte cu noroc,
Să rămân murdar, nu renăscut prin foc.

Ziduri

2008-07-25T02:19:00.000-07:00

Azi, la un supermarket, o tipă se agita isteric sa pună un delimitator între "marfa ei" şi butoiaşul meu de bere. Era mai simplu să ridice un zid, decât să străpungă "marele spaţiu" ce ne despărţea cu o vorbă.

Dragă, sunt atâtea ziduri între noi,
Între case şi la casa de marcat,
Între vii şi-ntre sicrie,
În Berlin şi-n toată China,
Încât iubirea mea are nevoie de paşaport să te sărute.

Cu ultimele răsuflări

2008-06-30T13:01:00.000-07:00

Şuşotestc lipâind prin fierbintele galben
Mărunt al deşertului
Şi duhul meu duhneşte albind spre văzduh.

În curu' gol cu ideile pe afară

2008-06-09T23:08:00.000-07:00

Ţi-a apus soarele în colţul gurii,
În ochi îţi răsar stele de smarald.
Eşti atât de minunată
Încât nu te-a mai suportat pământul
Şi pluteşti!

Visând la Sophie aiurea-n tramvai

2008-06-02T03:27:00.000-07:00

Mi-am făcut casă în deşert departe de oază.
Aşteptându-ţi în linişte umbra la orizont
Încă te mai visez, uneori şi noaptea.
Abia aştept să te întâlnesc,
Mai am câteva clipe şi mor.

- Staţia Libertăţii cu peron pe partea dreaptă.

Iar când am sărit am uitat că sunt un bou si am copite, nu aripi.

Întrebarea zilei

2008-05-26T00:01:00.000-07:00

Cum sună o cărămidă singură în deşert?

Ei cirikli, cirikli ai plecat sau nu mai vii?

2008-05-19T23:06:00.000-07:00

Două păsări pe o sârmă
Gângureau cu vântul:

- Suntem sus să mergem jos sau suntem jos să mergem sus?

Fie numele tău Ishmael

2008-05-15T14:24:00.000-07:00

O stâncâ stearpă a născut odată o floare.
Oglindindu-se printre celelalte surate sterpe ale ei în lac a ucis-o.
Mii de ani s-a sfărâmat apoi mărunt să îşi învie frumuseţea.

Din vreme în vreme umbra unui parfum subtil răscolea amintirea oglindindă a lacului.

Un nefericit fericit

2008-05-13T16:35:00.000-07:00

Oameni dragi mi-au spus că sunt un mare nefericit.
Totuşi în nefericirea mea sunt un mare fericit.

Pentru întrebări sunt la dispoziţia dumneavoastră.

70% apă şi 30% prostie

2008-05-12T13:44:00.000-07:00

Două picături de apă
Pe o tablă de şah
Nu se pot ucide.

Două fiinţe înzestrate cu raţiune da.

10.000 de paşi zilnic

2008-05-07T13:20:00.000-07:00

În fiecare pas împletesc cu mine
Cerul şi Pământul.
Păşesc recunoscător şi întreg.

Nori dulci

2008-05-06T13:01:00.000-07:00

Vată de zahăr
Răsfirată pe albastru
Senin.

Sunt atât de mândru

2008-05-04T14:23:00.000-07:00

Copil fiind iarba o coseam
Si cu fiecare coasă
În haine de mort
Mă înveşmântam.

Sunt atât de mândru de mine că dacă mâine aş muri mi-aş face o mare bucurie.
Le cer iertare tuturor celor ce i-am dezamăgit. Sunt un prost.

Deus absconditus et pur si muove sau ce fel de relaţie aveţi cu Divinitatea?

2008-04-29T01:10:00.000-07:00

Dacă Dumnezeu ar ţine post 7 zile
Şi s-ar înfrâna de la plăcerile sale
S-ar numi egoism sau iubire?

Zenism - "Happiness is a choice"

2008-04-23T12:40:00.000-07:00

"Thus we see that the all-important thing is not killing or giving life, drinking or not drinking, living in the town or the country, being lucky or unlucky, winning or losing. It is how we win, how we lose, how we live or die; finally, how we choose. We walk, and our religion is shown (even to the dullest and most insensitive person), in how we walk. Living in this world means choosing, and the way we choose to walk is infallibly and perfectly expressed in the walk itself. "
— R. H. Blyth

V-aţi întrebat vreodată cum sună o floare când înfloreşte? 02

2008-04-18T00:51:00.000-07:00

Flori de aprilie, flori de mai
Vă naşteţi tăcute
Să nu deranjaţi lumea cu strigătul frumuseţii voastre.

V-aţi întrebat vreodată cum sună o floare când înfloreşte? 01

2008-04-18T00:47:00.000-07:00

Flori de aprilie, flori de mai
Vă înmiresmaţi diafane în lumina nopţii
Fără grai.

Relativitatea păcatului originar

2008-04-16T22:36:00.000-07:00

M-am luat pe mine drept reper
Şi m-am crezut normal.

Apoi am muşcat din copacul cunoaşterii.

Singurătate în doi

2008-04-15T22:34:00.000-07:00

Eu te las singur(ă) cu mine,
Tu m-ai lăsat singur(ă) cu mine.

Prietenilor mei

2008-04-14T22:37:00.000-07:00

Tu eşti inorogul liber de timp şi spaţiu
Ce atingi cu aripile tale din fund cerul.

fără titlu

2008-04-13T23:45:00.000-07:00

Există un timp pentru dormit, pentru mâncat, pentru joacă,
Există un timp pentru învăţat, pentru iubit, crescut copii,
Există un timp pentru a trăi şi unul pentru a muri.
Trăiţi!

Eu mă duc să mor un pic pentru a mă putea scălda apoi în toate.

Vinurile, valurile

2008-04-10T23:05:00.000-07:00

Vinul şi cu vina
Mi-au băut chenzina.
Vina si cu vinul
Mi-au îndulcit destinul.

Scurt tratat de astrofizică, problematica determinismului şi muzică sau cui foloseşte Big-Bangul

2008-04-09T23:29:00.000-07:00

Stau pe geam mă uit afară
Dinspre sfere se aude
Expansiunea milenară.

Pianistul n-are vioară.

Cu limba în ciocolată

2008-04-08T23:18:00.000-07:00

Hai să sculptăm cu limba în ciocolată!

Cu mersul tău prin viaţă
Îmi acoperi trupul cu săruturi
În paşi de ciocolată.

Kirii 02

2008-04-07T23:13:00.000-07:00

E târziu, iubito...
Panselele s-au uscat
Şi ploaia nu mai vine.
Urlu în deşert dupa tine:
- Factura, unde ai pus factura la chirie?

Kirii 01

2008-04-06T23:26:00.000-07:00

În scurta noapte de beţie
Ies din crâşmă panoplie.
Stau în viaţă cu chirie.

Declaraţie de dragoste. Când, apropos, iubesc

2008-04-05T14:37:00.000-07:00

Chip de lună îmi apari
Surâzând prin aşternuturi.
Te sărut.
Te-nfiori în roi de fluturi.

Declaraţie de dragoste. Când ma simt un demon

2008-04-04T04:37:00.000-07:00

Arzi, steaua mea, arzi în văpăi de alabastru,
Înroşeşte cerul aparent albastru,
Fii al amiezii cel mai strălucitor astru!

Apoi mori descătuşată de povara grozavei străluciri.

Murim printre rânduri cotidiene

2008-04-04T02:56:00.000-07:00

Stau la duş în apă rece
Cu săpunul cald în mână.
Viaţa trece.

Noi murim.

Din notesul cu insemnări ale unei morţi neanunţate ale florii de lotus

2008-04-03T01:36:00.000-07:00

Dedicată tuturor prietenilor mei grădinari de lotuşi...

Când ultima petală îmi va cădea
Purtată de valul mării de biţi singuratici,
Găsi-voi, oare, răspuns la îndoiala mea?

"Cine sunt eu: floare sau poziţie?"

Dimineti senine

2008-04-03T00:41:00.000-07:00

În dimineţile cu lună plină
Aud pisica la vitrină
Cum tropăie.

Moartea pestisorului

2008-03-31T09:30:00.000-07:00

DOWNLOAD

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 27

2008-03-28T00:18:00.000-07:00

Epilog

În faţa casei răsări o superbă grădină de trandafiri sălbatici.

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 26

2008-03-27T00:22:00.000-07:00

În cadă, Saul duse mâna în care ţinea strâns briciul spre gât.
- Mda, zarurile au fost aruncate. Demult, cu milioane de ani înainte de Rubicon. Atâta mişcare, atâta agitaţie, atâtea lupte. Poate prea multe…
Lama strălucitor de rece a briciului atinse pielea gâtului încordat.
O rază de soare rătăcită prin micul geam al băii căzu înfrântă pe oglindă.
- Hait, dacă tot trebuie să valsez, cum spunea bunică-mea, măcar să o fac graţios.

Fredonând, Saul se barberea.

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 25

2008-03-26T00:21:00.000-07:00

Sunt un înger căzut.
Aripile îmi sunt sfărâmate în mii de bucăţi sângerânde. Penele îmi sunt terfelite. Sufletul mi-e murdar.
Nu mai aud muzica divină, nu mă mai aud nici măcar pe mine. Zgomotul e prea mare. Haosul mă îneacă.
Nu mai visez. Nu mă mai pot înălţa. Trăiesc din firimiturile de fericire pe care mi le aruncă alţii, mă îmbăt cu veşniciile celor din jur şi mă îmbrac cu ele crezând că îmi vor ţine de cald când voi rămâne din nou singur cu cei patru pereţi morţi ai mei.
Clipă după clipă picură. Fur de la oameni câte o trăire şi o asociez câte unei clipe. Apoi uit. Şi clipele redevin la fel. Şi mi se scurg.
Mor şi o fac prosteşte, fără curajul de a privi în urmă şi de a ierta. A mă ierta.

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 24

2008-03-25T00:12:00.000-07:00

Azi mi-am găsit iubita în pat cu un alt bărbat.
Ce face?
De ce?
Cum poate să facă aşa ceva?
Nu mă iubeşte?
Îl iubeşte?
M-a minţit tot timpul acesta?
M-am minţit?
Îi place cu el?
O are mai mare ca mine?
Cum i-o dă?
Mai bine ca mine?
Lui i-o suge?
Cum îl atinge?
Îl atinge şi îl sărută aşa cum m-a atins şi m-a sărutat pe mine spunându-mi că mă iubeşte?
Gâfâie şi geme aşa cum o făcea cu mine?
De ce?
Am greşit undeva?
Unde?

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 23

2008-03-24T00:12:00.000-07:00

Despre Iad. Despre Iadul Întrebărilor.
Nu cred în existenţa unui Iad unic şi generalizat. Un Iad vulgar, cu draci şi smoală, alături de miile de suflete perindate prin vieţi păcătoase, timp de mii de ani şi mii de generaţii. Adică nu pot să îmi imaginez că, odată ajuns acolo, îl voi întâlni pe vecinul de la colţ şi îl voi întreba „Suferi?”, el îmi va răspunde evident „Da.”, iar eu apoi îl voi întreba senin „Şi vrei să vorbim despre asta?”. Nu. Trebuie să fie ceva mai bun. Un Iad personalizat, unic şi croit după nevoile fiecăruia.
Dacă ar fii să îmi imaginez Iadul Perfect, pentru mine acesta ar fii Iadul Întrebărilor. Ar fii locul şi timpul în care întrebarea mea ar rămâne fără răspuns, în care ecoul ar fii mut, iar semnul de întrebare şi-ar fi pierdut de mult sensul.

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 22

2008-03-22T00:55:00.000-07:00

Întinşi pe pat, Saul nu se mai sătura să îi adulmece pielea uşor bronzată. Era ca un copil care descoperă pentru prima oară un gust nou şi nu se mai satură apoi să-l savureze sau ca un oenolog bătrân, surprins de savoarea neaşteptată a unui vin tânăr şi înmiresmat.
Sărutările sale, uşoare ca o adiere, urcau pe linia magică a spatelui ei, de la îmbinarea miraculoasă a coapselor din care muşcă ca din cel mai fraged măr din lume şi până sus, spre gâtul care abia acum îşi dezgolea fragilitatea. În pielea ei se împleteau armonios, ca într-o poţiune magică, mirosurile copilăriei, ale femeii proaspăt înflorite şi ale mării în dimineaţa senină de vară.
Uşoarelor ei suspine şi cearceafului strâns uşor între degete îi urmară noi valuri de sărutări ce-i înveliră gâtul fremătând în coliere de plăcere. Buzele ei fierbinţi şi delicioase se lipiră de pielea lui Saul în căutarea avidă a buzelor sale. Se întâlniră la jumătatea drumului şi se gustară flămânde şi nesătule, în freamătul corpurilor tinere. Apoi buzele lui Saul coborâră încet până întâlniră şi celelalte buze ale ei. Şuvoaie de fioruri noi îi înflăcărară trupul şi picături mici perlate de sudoare îi brăzdau pielea arămie.
Sub dezmierdările lui Saul se năştea Femeia în toată splendoarea şi plenitudinea ei, începând cu prima, femininul primordial, şi sfârşind cu ea şi cascada de sărutări ce urca şi o cuprindea în braţe şi o umplea, împlinind-o.
Încremeniţi în timp se pierdură apoi amândoi într-o mare de lumină, culori şi dragoste, undeva dincolo de curcubee.

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 21

2008-03-21T00:17:00.000-07:00

Primăvară. La răsărit de ghiocel

Hei, frumoaso, prin vene-ţi curge primăvara
Şi-n păru-ţi înfloresc salcâmii!
Pierdut de mine, să mă satur să te privesc, nu.
Fără vre-un cuvânt te urmez: înfloresc.

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 20

2008-03-20T00:14:00.000-07:00

Uneori stau şi îmi imaginez Veşnicia.
O vale îmbinată în dealuri, scăldată de soarele molatic aprins al unei după-amiezi de august sfârşit.
Şirurile de vie stau drepte, nesfârşite, urcând dealurile şi coborând văile, pierdute în orizont, cu frunzele împărtăşite în căldura braţelor înserării.
Strugurii încă nu s-au copt.
Din spate, din depărtare, un miros bine cunoscut de vanilie şi scorţişoară mă îmbie, îmbrăţişându-mă.
- Da, dragă, am ajuns!