Dispariţia soneriilor şi agăţarea de oameni

Eu nu arunc cu buzduganul
Înainte de trei ori,
Eu zgrabăl cu gheara de iepure
În uşă.

Autoportret banal

Pe două roate
(Una e mereu de referinţă)
Sunt un pieton comun pe mijlocul de transport în comun
Cu zâmbetul fluturat la ghidon.

That night a forest grew / Magic dragon silent flew

(versiunea în română: 'nalt e paru', spart e gardu')

La izvorul fericirii
O smântână arteziană
Poarta-nchisă o stropea.
Bat încet să nu se-audă
Cum dragonul schelăia
După gardul plin de cuie.

Aş putea să chem un taxi sau un prieten să mai sun...
Telefonul fără fise zace-nsă mut în drum
Iar feştila pâlpâită dă să nască numai scrum.

Ce ghinion, ce noapte cu noroc,
Să rămân murdar, nu renăscut prin foc.

Ziduri

Azi, la un supermarket, o tipă se agita isteric sa pună un delimitator între "marfa ei" şi butoiaşul meu de bere. Era mai simplu să ridice un zid, decât să străpungă "marele spaţiu" ce ne despărţea cu o vorbă.

Dragă, sunt atâtea ziduri între noi,
Între case şi la casa de marcat,
Între vii şi-ntre sicrie,
În Berlin şi-n toată China,
Încât iubirea mea are nevoie de paşaport să te sărute.

Cu ultimele răsuflări

Şuşotestc lipâind prin fierbintele galben
Mărunt al deşertului
Şi duhul meu duhneşte albind spre văzduh.

În curu' gol cu ideile pe afară

Ţi-a apus soarele în colţul gurii,
În ochi îţi răsar stele de smarald.
Eşti atât de minunată
Încât nu te-a mai suportat pământul
Şi pluteşti!

Visând la Sophie aiurea-n tramvai

Mi-am făcut casă în deşert departe de oază.
Aşteptându-ţi în linişte umbra la orizont
Încă te mai visez, uneori şi noaptea.
Abia aştept să te întâlnesc,
Mai am câteva clipe şi mor.

- Staţia Libertăţii cu peron pe partea dreaptă.

Iar când am sărit am uitat că sunt un bou si am copite, nu aripi.