Ziduri

Azi, la un supermarket, o tipă se agita isteric sa pună un delimitator între "marfa ei" şi butoiaşul meu de bere. Era mai simplu să ridice un zid, decât să străpungă "marele spaţiu" ce ne despărţea cu o vorbă.

Dragă, sunt atâtea ziduri între noi,
Între case şi la casa de marcat,
Între vii şi-ntre sicrie,
În Berlin şi-n toată China,
Încât iubirea mea are nevoie de paşaport să te sărute.

Cu ultimele răsuflări

Şuşotestc lipâind prin fierbintele galben
Mărunt al deşertului
Şi duhul meu duhneşte albind spre văzduh.

În curu' gol cu ideile pe afară

Ţi-a apus soarele în colţul gurii,
În ochi îţi răsar stele de smarald.
Eşti atât de minunată
Încât nu te-a mai suportat pământul
Şi pluteşti!

Visând la Sophie aiurea-n tramvai

Mi-am făcut casă în deşert departe de oază.
Aşteptându-ţi în linişte umbra la orizont
Încă te mai visez, uneori şi noaptea.
Abia aştept să te întâlnesc,
Mai am câteva clipe şi mor.

- Staţia Libertăţii cu peron pe partea dreaptă.

Iar când am sărit am uitat că sunt un bou si am copite, nu aripi.

Întrebarea zilei

Cum sună o cărămidă singură în deşert?

Ei cirikli, cirikli ai plecat sau nu mai vii?

Două păsări pe o sârmă
Gângureau cu vântul:

- Suntem sus să mergem jos sau suntem jos să mergem sus?

Fie numele tău Ishmael

O stâncâ stearpă a născut odată o floare.
Oglindindu-se printre celelalte surate sterpe ale ei în lac a ucis-o.
Mii de ani s-a sfărâmat apoi mărunt să îşi învie frumuseţea.

Din vreme în vreme umbra unui parfum subtil răscolea amintirea oglindindă a lacului.