- Zi după zi. Gri înlocuit de alt gri. Aceeaşi nuanţă, aceeaşi culoare. Nimic spectaculos. Nimic care să îţi accelereze bătăile inimii. Lucrurile trec pe lângă mine repede şi la mare distanţă. Totul e atât de rapid. Parcă aş fii într-o gară şi aş aştepta ceva. Un tren ce nu mai vine. Ştii, e ciudat. Parcă am ajuns la capătul drumului. Parcă nu mai e nimic dincolo de trenul ce nu mai vine. Vid. Gol. Capăt de linie.
- Mda, ştiu la ce te referi. Simt şi eu că parcă am ajuns la capătul puterilor, zise Saul şi mai sorbi o dată din bere.
No comments:
Post a Comment