(versiunea în română: 'nalt e paru', spart e gardu')
La izvorul fericirii
O smântână arteziană
Poarta-nchisă o stropea.
Bat încet să nu se-audă
Cum dragonul schelăia
După gardul plin de cuie.
Aş putea să chem un taxi sau un prieten să mai sun...
Telefonul fără fise zace-nsă mut în drum
Iar feştila pâlpâită dă să nască numai scrum.
Ce ghinion, ce noapte cu noroc,
Să rămân murdar, nu renăscut prin foc.
