Deznădăjduirile maimuţei. O mărturie ştiinţifică

Mă căznesc cu blana plină de noroi
Să ating cu labele-mi înfometate cerul.
Am şi uitat cât glod am urcat...
Câtă răbdare să mai am?
Eu care-mi scurg clipele şi viaţa
Ca firele din blană prin degetele întotdeauna verzi  ale junglei...
Trebuie să merg! străluci acelaşi gând.

În urma ei rămase doar nişte blană
Căci foşnetul s-a stins demult.
Ah, şi  cărarea...

De voie, de nevoie

Marinar de mare mare
Vântu-i fără de hotare.
Tu ai doruri şi fioruri
La cingătoare.

Marinar de apă dulce
Ai veni? Unde te-ai duce?
Noaptea-n barcă se strecoară şi
Te poartă ca pe cruce,
Marinar de apă dulce.

Marinar de viaţă aspră
Ce te-aduce? Ce te mână-n
Noaptea albastră?
- Curentul.

Straturi feat. Layer

Cât de mic e gândul cel mai mic
Şi cât de mare e muntele cel mai mare pe care îl poate muta?
Răspunsul, prieteni, e suflare de vânt (mulţumim artistului)
Peste deşertul nisip de la mormânt.

Lăsaţi, prieteni, căpăstrul gândului cuminte
Să zburde ca pegasul dincolo de aştrii.
Îndrăzniţi!

Existenţa inexistenţei. Un banc

De câţi budişti e nevoie să înfileteze un bec?
De doi.
Unul care îl înfiletează şi unul care nu.

De câte ori înfiletează budiştii un bec?
De două ori.
O dată da şi o dată nu.

Amprente

De pe urma minţii de pe urmă
Nu s-a ales nici o urmă.
S-a găsit, însă, un scaun
Pe care venerabilul dormea.