La pomană la Mitru

Dusă-i via pe pustie,
Nu-s lăute, nu-i nici vin...*
 
Ah, ce moarte dureroasă!
Ah, ce sete! Ah, ce chin!
Că mă bate gândul iară
Să mai vin.

Să mai vin, să mai cinstesc,
Pre ulcele să golesc,
Să iubesc, să dînţuiesc,
Din carafă să mustesc,
Ca un zeu, ca un rechin,
Pe la gard, pe la uluci
Să mai vin.

Fir-ar viermele să fie,
Cum mănâncă el din vie!
Şi se înfruptă şi mai bea
Din cărniţa de pe oase
Ca flămându' de trei zile
Tolănit la umbră-n vie.
C-aş putea acum pe loc
Să mai vin!

Haida, Mitrule, şi-nvie!
Nu mai sta ca mortu-n loc...
Vremea-i aspră de beţie,
Vină, haida, iar la joc!
Haida, Mitrule, învie,
Să vezi bobul cel de vie
Cum ca mustul
Stă să vie.

* Versuri împrumutate de la Cora_ via Comentariu

Verde

Ai cuprins cu cele două mâini fragede ale tale pita proaspăt scoasă din cuptor.

Coaja crocantă pârâie sub palme si iţi aprinde buricele degetelor.
Fâşii de lumini ţâşnesc şi-n miezul crescut se naşte aburind mireasma degetelor tale.
Broboane de sudoare îţi înmuguresc pe frunte, ştergarul de aspru alb le cuprinde şi le şterge de pe obrazul senin al piţii.
Grâul încolţeşte în mine.

Călătoria mea. Să vie

Eu sunt viu şi tu eşti vie
Hai să ne-ntâlnim în vie.