În apa călduţă şi albicioasă a căzii, Saul împunse cu degetul arătător de la mâna dreaptă. Locul se transformă repede într-un mic ocean de întuneric. Saul mai împunse o dată apa şi legea înfăptui încă un mic univers întunecat. Sub cele două pete mâna mai trasă un arc de cerc şi o faţă cu un zâmbet larg izvorî din cada albă. Încet, subtil, zâmbetul începu să se rotească şi se transformă într-un grotesc rânjet ce atrase după sine într-un vârtej intern şi faţa. Sute de feţe groteşti şi rânjitoare, îngropate în flăcări de spumă, izvorau acum din cadă.
Absorbit de spectacolul ce se năştea sub ochii săi, Saul întinse mâna afară din cadă spre un taburet pe care şedeau aranjate într-o perfectă ordine o oglindă cu picior şi un brici. Mâna apucă mânerul îngălbenit de fildeş al briciului. Paloarea becului se oglindea în mâner. În apa tot mai roşie, becul părea un soare.
Mii de secunde răzleţe năvăliră toate deodată în mintea lui Saul. Sub iureşul şi greutatea clipelor trăite, mintea gemu şi se încovoie. Apoi, brusc, se făcu tăcere.
No comments:
Post a Comment