Cu uica prân Ingia

Uica Vladi o plecat
Astă toamnă-n colindat,
Tumnă-n zări la ingieni,
Să-ţ faşi cruşie, să-l pomeni!

C-o plecat el mintunaş,
Din pridvor de la oraş,
N-o fi foc şî supărare,
Numa baş că-i cu mirare.

Şie să cauce el taman
Girept în statul ingian?
Şinie l-o fi pus, săracu,
D-o smincit aşa socacu?

Că nu-i şonc, nu-i părădaisă,
Nu-i răchie, nu-i o caisă,
Zupă nu-i, başca untură
Pântru bănăţana gură.

Dă l-atâta frământare
Copt-am iut o întrebare,
Să nu stau iară ca prostu,
Mintunaş să-i aflu rostu.

- Musai, nu ţ-o fi cu supărare,
Nu mai rabd istă mirare,
Să-mi zâşi girept la intrebare:
Uico, ce-ai cătat în gepărtare?

O şăzut uica pră locu,
Cu un jejet mută clopu,
Când pr-o parce, când pră space,
Scărmănându-să în coace.

- Ia ascultă aişi nepoace,
Că m-am dus prână geparce,
Să văd al lumii miraz,
Pră Mahala lu Mumtaz!

Am şăzut şî io oţără, mintunaş am cujetat:
- Dragă uica! Poace n-o fi-nnebunat?
Să se fi zuitat el doară,
Că-i Măhala-n Cimişoară!?

Urare

Fii ca pita-n miez!

Ca o pană pe zefir, ca o frunză pe o apă,
Ca un mândru trandafir ce mirosul şi-l arată
În zori.

Şi când îţi cresc aripile, zboară!

Înfometare

Sunt flămând ca un lup nemâncat de ani de zile.
Foamea îmi sticleşte-n ochi şi văd prin tine.
- Sunt flămând, dă-mi să-mbuc!
- Lasă-mă să te înfrupt!

Muzo, hai hai hai

Printre atâtea stele-n lume
Eu ți-am spus mereu pe nume.
Ca o barză peste-o apă
M-oglindesc în lumea toată.

Unele dimineţi...

Dimineaţa printre flori
Ca un înger te strecori.
Adierea tălpii tale
Mă-nfioară în petale.

Geneza. Petrică

În noaptea nesfârşită un gând
S-a ghemuit în sine însuşi
Până a împietrit.

Din el a început să răsară
Ca pita un soare.
Şi a fost lumină.

- Ducem cu noi bolovanii prin buzunare, Petrică.

La pomană la Mitru

Dusă-i via pe pustie,
Nu-s lăute, nu-i nici vin...*
 
Ah, ce moarte dureroasă!
Ah, ce sete! Ah, ce chin!
Că mă bate gândul iară
Să mai vin.

Să mai vin, să mai cinstesc,
Pre ulcele să golesc,
Să iubesc, să dînţuiesc,
Din carafă să mustesc,
Ca un zeu, ca un rechin,
Pe la gard, pe la uluci
Să mai vin.

Fir-ar viermele să fie,
Cum mănâncă el din vie!
Şi se înfruptă şi mai bea
Din cărniţa de pe oase
Ca flămându' de trei zile
Tolănit la umbră-n vie.
C-aş putea acum pe loc
Să mai vin!

Haida, Mitrule, şi-nvie!
Nu mai sta ca mortu-n loc...
Vremea-i aspră de beţie,
Vină, haida, iar la joc!
Haida, Mitrule, învie,
Să vezi bobul cel de vie
Cum ca mustul
Stă să vie.

* Versuri împrumutate de la Cora_ via Comentariu