Moartea pestisorului

DOWNLOAD

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 27

Epilog

În faţa casei răsări o superbă grădină de trandafiri sălbatici.

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 26

În cadă, Saul duse mâna în care ţinea strâns briciul spre gât.
- Mda, zarurile au fost aruncate. Demult, cu milioane de ani înainte de Rubicon. Atâta mişcare, atâta agitaţie, atâtea lupte. Poate prea multe…
Lama strălucitor de rece a briciului atinse pielea gâtului încordat.
O rază de soare rătăcită prin micul geam al băii căzu înfrântă pe oglindă.
- Hait, dacă tot trebuie să valsez, cum spunea bunică-mea, măcar să o fac graţios.

Fredonând, Saul se barberea.

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 25

Sunt un înger căzut.
Aripile îmi sunt sfărâmate în mii de bucăţi sângerânde. Penele îmi sunt terfelite. Sufletul mi-e murdar.
Nu mai aud muzica divină, nu mă mai aud nici măcar pe mine. Zgomotul e prea mare. Haosul mă îneacă.
Nu mai visez. Nu mă mai pot înălţa. Trăiesc din firimiturile de fericire pe care mi le aruncă alţii, mă îmbăt cu veşniciile celor din jur şi mă îmbrac cu ele crezând că îmi vor ţine de cald când voi rămâne din nou singur cu cei patru pereţi morţi ai mei.
Clipă după clipă picură. Fur de la oameni câte o trăire şi o asociez câte unei clipe. Apoi uit. Şi clipele redevin la fel. Şi mi se scurg.
Mor şi o fac prosteşte, fără curajul de a privi în urmă şi de a ierta. A mă ierta.

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 24

Azi mi-am găsit iubita în pat cu un alt bărbat.
Ce face?
De ce?
Cum poate să facă aşa ceva?
Nu mă iubeşte?
Îl iubeşte?
M-a minţit tot timpul acesta?
M-am minţit?
Îi place cu el?
O are mai mare ca mine?
Cum i-o dă?
Mai bine ca mine?
Lui i-o suge?
Cum îl atinge?
Îl atinge şi îl sărută aşa cum m-a atins şi m-a sărutat pe mine spunându-mi că mă iubeşte?
Gâfâie şi geme aşa cum o făcea cu mine?
De ce?
Am greşit undeva?
Unde?

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 23

Despre Iad. Despre Iadul Întrebărilor.
Nu cred în existenţa unui Iad unic şi generalizat. Un Iad vulgar, cu draci şi smoală, alături de miile de suflete perindate prin vieţi păcătoase, timp de mii de ani şi mii de generaţii. Adică nu pot să îmi imaginez că, odată ajuns acolo, îl voi întâlni pe vecinul de la colţ şi îl voi întreba „Suferi?”, el îmi va răspunde evident „Da.”, iar eu apoi îl voi întreba senin „Şi vrei să vorbim despre asta?”. Nu. Trebuie să fie ceva mai bun. Un Iad personalizat, unic şi croit după nevoile fiecăruia.
Dacă ar fii să îmi imaginez Iadul Perfect, pentru mine acesta ar fii Iadul Întrebărilor. Ar fii locul şi timpul în care întrebarea mea ar rămâne fără răspuns, în care ecoul ar fii mut, iar semnul de întrebare şi-ar fi pierdut de mult sensul.

Saul. Drumul spre lumina (juma' de roman) 22

Întinşi pe pat, Saul nu se mai sătura să îi adulmece pielea uşor bronzată. Era ca un copil care descoperă pentru prima oară un gust nou şi nu se mai satură apoi să-l savureze sau ca un oenolog bătrân, surprins de savoarea neaşteptată a unui vin tânăr şi înmiresmat.
Sărutările sale, uşoare ca o adiere, urcau pe linia magică a spatelui ei, de la îmbinarea miraculoasă a coapselor din care muşcă ca din cel mai fraged măr din lume şi până sus, spre gâtul care abia acum îşi dezgolea fragilitatea. În pielea ei se împleteau armonios, ca într-o poţiune magică, mirosurile copilăriei, ale femeii proaspăt înflorite şi ale mării în dimineaţa senină de vară.
Uşoarelor ei suspine şi cearceafului strâns uşor între degete îi urmară noi valuri de sărutări ce-i înveliră gâtul fremătând în coliere de plăcere. Buzele ei fierbinţi şi delicioase se lipiră de pielea lui Saul în căutarea avidă a buzelor sale. Se întâlniră la jumătatea drumului şi se gustară flămânde şi nesătule, în freamătul corpurilor tinere. Apoi buzele lui Saul coborâră încet până întâlniră şi celelalte buze ale ei. Şuvoaie de fioruri noi îi înflăcărară trupul şi picături mici perlate de sudoare îi brăzdau pielea arămie.
Sub dezmierdările lui Saul se năştea Femeia în toată splendoarea şi plenitudinea ei, începând cu prima, femininul primordial, şi sfârşind cu ea şi cascada de sărutări ce urca şi o cuprindea în braţe şi o umplea, împlinind-o.
Încremeniţi în timp se pierdură apoi amândoi într-o mare de lumină, culori şi dragoste, undeva dincolo de curcubee.