Întins pe parchet, Saul nu mai urmărea demult acvariul sau tavanul.
În piesa absurdă a tăcerii, peştii observau nemişcarea ce se petrecea dincolo de sticlă.
- Hmmm, omul acesta nu pare să se simtă prea bine în acvariul său…
- Oare nu e bună apa lui?
- Nici nu a clipit când i-am făcut din aripioare…
Cu o nouă mică ridicare din aripioare peştii se întorceau la frenezia vieţii cotidiene.
- Dacă m-aş ucide? Un gest ca acesta ar alunga cu siguranţă monotonia. Plus că are aşa o aură romantică, atrăgătoare, un soi de rebeliune în care eu aş fii personajul principal. Aş putea să o fac chiar acum. Nimic nu mă împiedică. Aş fii stăpânul absolut al propriului destin.
No comments:
Post a Comment